descuajaringar
verbo transitivo Konjugation ,
descuajeringar
verbo transitivo Konjugation
auseinander nehmen
descuajaringarse
verbo pronominal Konjugation ,
descuajeringarse
verbo pronominal Konjugation
| 1. | [objeto] Konjugation zusammenfallen |
| 2. | [de risa] sich kaputtlachen |
